Dumnezeu Creatorul


		Dumnezeu Creatorul	- Cantecul Creatorului

Esti aici: Creatie >> Dumnezeu Creatorul

Dumnezeu Creatorul Cantarea Creatorului
Inaintea inceputului a fost tacere.

Nu era nici un cantec. Nici o soapta. Nu erau nuante de albastru si verde, nici amestecuri de culori, nici rasete de copii si arome, nici flori galbene, nici bazait de albini negre, nici chiar cerul rosu in zori. Nu era foc si nici ritmuri. Nu era nici munca, nici bautura rece ca gheata intr-o zi calduroasa, nici mersul aglomerat spre centru, nu era notiunea de departe si aproape, pentru ca nu exista nimic care sa fie masurat. Nu era nici o structura, nici un sistem, nici nasteri si nici dansuri seara la lumina lunii. Nu era nimic amar sau dulce, si nici o adiere pe fata. Nu erau nici tesaturi, nici un fel de forme si nici ceata din primele ore ale diminetii. Intunericul nu era negru pentru ca nu exista nici o culoare.

Insa era speranta. Plutind acolo in tacere era Cineva.

Acest Cineva era Duhul. El era Necreat. El era in acea tacere nu de o zi si nici de trilioane de ani. Duhul Necreat pur si simplu era. Era in linistea aceea adanca si nesfarsita.

Duhul Necreat Isi cunoastea propria singuratate. Nu era cineva la care sa-i asculte glasul inimii. Nu era nicio balta cu apa care sa-i reflecte in ochi pasiunea. Era fara vreun prieten scump pe care sa-l iubeasca cu pasiune si sa fie iubit de acesta. Pasiunea Lui era purtata in trecutul vesniciei. Nu erau nici ecouri, pentru ca nu exista nici un alt duh care sa-i auda singuratatea magnifica. Cel Necreat plangea pentru ca stia ca era singur.

Raul s-a nascut in momentul in care a plans Duhul Necreat. Tot spatiul si timpul dincolo de El a devenit locul raului, caci acesta a pangarit dorul Duhului plin de pasiune pentru a iubi si a fi iubit, pentru a cunoaste si a fi cunoscut. Duhul Necreat a tanjit mai bine sa cunoasca ceva decat nimic. El a simtit indemnul de a inlocui a fi nicaieri cu a a fi undeva. El a dorit sa imbratiseze pe cineva mai degraba decat pe nimeni. Totusi, linistea i-a infruntat pasiunea. Tacerea goala era prima problema, nedreptatea originara.

Duhul Necreat a privit in jur si a vazut goliciunea. Dorea sa dea foc tacerii. A simtit indemnul de a-Si dezlantui suflarea de viata in intuneric. In inima Duhului Necreat a izbucnit in viata pasiunea Artistului de a picta tabloul gol din jurul Lui. A fost activata urgenta de a desena. A fost lansata vointa de a modela. In inima compozitorului a fost auzit tonul. A aparut impulsul poetic. A fost pornita miscarea inimii de a aprinde in intuneric cele trei culori ale luminii. Era indemnul de a sculpta viata din intuneric, de a amesteca formele si culorile, de a inlocui informul cu frumosul.

Duhul Si-a ridicat capul si desi ochii Lui au vazut doar intuneric, inima Lui Si-a imaginat ce va fi. El a strigat cu euforie. Mintea Lui a vazut frumusete, iar inima Lui a inceput sa conceapa. Imaginatia s-a aprins in inima Lui, iar ideile nestavilite au dat drumul la visuri. Acestea, in timp ce se invarteau si dansau in inima Lui, au fost transformate in viziune cand s-au mutat spre gat. In visurile Lui au aparut chipuri si El le-a cunoscut, a vorbit cu ele si le-a iubit. A masurat spatiul si timpul. Avazut totul misunand cu expresiile creative ale inimii lui.

Duhul Necreat a zambit si apoi a ras cu voce tare. A ras cu ochii umezi si stralucitori. Rasul Lui s-a facut ca o cascada de bucurie. Duhul Necreat Si-a deschis gura. Si-a despartit buzele. A scos primul strigat puternic. Cuvintele au curs dinlauntru. Ele au avansat in linistea asteptarii ca un foc mistuitor puternic. Aceasta a fost porunca cea veche care a zguduit universul inspre existenta.

Duhul Necreat a strigat triumfator cand cand a privit acest Foc Mistuitor, aceasta Lumina stralucitoare, aceasta expresie a Pasiunii Lui, acest Cuvant care a iesit din El. S-a bucurat cand a vazut ca ceea ce a fost iesit din El coplesea raul, goliciunea intunecata cu lumina sclipitoare.

A tacut pentru un moment, a inchis ochii si a ascultat muzica din jurul Lui care tasnea cu viata proaspata si delicioasa. El a suflat spre aromele excitante ale creatiei Sale. A plans din nou, insa de aceasta data cu incantare pura, deoarece a vazut ca tot ce a format era bun. A ingenunchiat si a mangaiat una din picaturile orbitoare de pe lalele galbene pe o trecatoare in munti. A intrat intr-o balta cu apa de izvor vazandu-Si reflectarea fetei. Apoi Si-a intins mainile jos spre namolul negru, adanc, bogat si datator de viata. Si-a strans pumnul, l-a ridicat spre fata si a respirat mirosu-I incantator. De emotie s-a oprit pentru o clipa. A sosit momentul Lui pentru prietenie. Din aceasta tarana il va crea pe altul. Altul ca el. Din acest namol glorios El ii va crea pe altii dupa propriul Sau chip.

S-a aplecat jos spre namol si s-a jucat bucuros pana la coate si genunchi. A zambit fiindca incepea cea mai inalta si naucitoare aventura a creatiei. A scos apa afara si a chemat focul sa sufle peste trupurile lor. Apoi Si-a pus gura peste gura lor si din suflarea Lui a aprins viata in aceasta capodopera incoronata a creatiei Sale, prietenii Sai scumpi. I-a creat barbat si femeie. Ei s-au ridicat licarind. Duhul Necreat Si-a intins mainile puternice, i-a infasurat cu bratele sale si i-a ridicat. Vocea Lui era calda si tandra. Veniti cu mine, iubitii mei prieteni. Mergeti cu mine. Creati cu mine. Luati mainile Mele si impartiti viata cu Mine. Sa stiti ca pasiunea Mea este pentru voi.

Ei au ascultat cantecul de bucurie a Creatorului, au dansat pe melodia Lui si au adormit la cantecul Lui de leagan.