Dovezi ale evolutiei Omologia
(ex) Multe animale au structuri similare ale oaselor, oferind aparitia superficiala a unei relatii.
(crit) Considerata a fi dovada a unui stramos comun pana cand au fost facute progrese semnificative in biochimie. Simplu spus: Asemanarea nu implica o relatie genetica (Dr. Walt Brown, In the Beginning [La inceput, n.tr.], 2001, p. 290).
Dovezi ale evolutiei Embriologia:
(ex) Embrionii diferitelor animale vertebrate arata la fel in primele stadii, oferind aparitia superficiala a unei relatii. (crit) Embrionii diferitelor animale vertebrate NU arata la fel in primele lor stadii. Aceasta idee a fost lansata de Ernest Haeckel, un biolog german, care a fost atat de convins ca a rezolvat enigma vietii incat pentru a-si demonstra ideea a falsificat si a trucat desenele lui despre stadiile embrionale (William R. Fix, The Bone Peddlers: Selling Evolution [Negustori ambulanti cu oase: vanzarea evolutiei], 1984, p. 285. Haeckel a fost demascat ca sarlatan in anul 1874 de profesorul Wilhelm His. Cu toate acestea, desenele inselatoare ale lui Haeckel (sau reprezentari similare) raman in manualele de biologie din licee si colegii pana astazi drept dovada in favoarea evolutiei.
Dovezi ale evolutiei Selectia naturala
(Supravietuirea celui mai adaptat): (ex) Mecanismul propus de Darwin pentru schimbarea evolutiva este observat in natura. (crit) Selectia naturala serveste ca mijloc de conservare si nu de creatie. Ea explica supravietuirea speciilor, dar nu aparitia lor. Iata o ilustratie: Imagineaza-ti ca lucrezi intr-o uzina de masini. Munca ta este controlul calitatii sa te asiguri ca masinile functioneaza dupa cum s-a presupus. Lovesti cauciucurile cu piciorul, trantesti usile, conduci masinile imprejurul uzinei, etc. Identifici si indepartezi defectele (o selectie arbitrara cu acelasi rezultat final precum selectia naturala). Cat timp va lua acestui proces de selectie sa transforme natural in timp una din acele masini intr-un avion? Acest lucru nu se va intampla niciodata. Selectia naturala poate avea un efect stabilizator, insa ea nu sustine speciatia [aparitia unor noi specii]. Ea nu este o forta creativa asa cum au sugerat multi oameni. (Daniel Brooks, A downward Slope to Greater Diversity" [O panta descendenta spre diversitate mai mare] Science, Vol. 217, 24 September 1982, p. 1240.)
Mai mult decat atat, desi supravietuirea celor mai adaptati este observata in natura, totusi ea nu este absoluta. Observam de asemenea supravietuirea celor mai slabi si a celor mai norocosi. Fiecare copil este cea mai slaba fiinta din specie si totusi evident unii din ei supravietuiesc, altfel nu ar mai fi specii deloc. In mod asemanator, cand o balena inoata intr-un banc de pesti si inghite 80% dintre ei, ceilalti 20% care au supravietuit nu au fost cei mai adaptati. Ei au fost cei mai norocosi. Oarecum supravietuirea celui mai adaptat a devenit tautologie. Supravietuiesc cei mai bine adaptati. Cum stabilim ca ei au fost cei mai adaptati? Din cauza ca au supravietuit!
Dovezi ale evolutiei Arhiva fosilelor:
(ex) Presupusele verigi lipsa intre categoriile distincte ale animalelor care pot fi extrapolate ca si tranzitii intre categorii. De exemplu, pasarea Archaeopteryx este considerata o tranzitie intre reptile si pasari. (crit) Nu existe fosile de tranzitie care sa fie lipsite de ambiguitate. Archaeopteryx a fost considerata o tranzitie intre reptile si pasari datorita dintilor ei si ghearelor de pe aripile ei. Fapt este ca unele pasari fosile au avut dinti, iar altele nu. Unele reptile au dinti si altele nu. Unele animale mamifere au dinti, iar alte nu au. Cat despre ghearele de pe aripile ei, sunt astazi pasari care au gheare pe aripi. Cu toate acestea, ele sunt evident pasari si nimeni nu pune aceasta la indoiala. De asemenea, asemanarile superficiale nu implica legatura genetica. Nu exista astfel de fosile pentru care cineva sa aduca un argument perfect. Motivul este ca afirmatiile despre stramos si descendent nu se aplica la arhiva fosilelor Colin Patterson, paleontolog principal la Muzeul Britanic de Istorie Naturala si editor al unei reviste stiintifice prestigioase. Patterson este un expert renumit care are cunostinte profunde despre arhiva fosilelor (Referinta: Colin Patterson, comunicare personala. Luther Sunderland, Darwins Enigma [Enigma lui Darwin, n.tr.], 1988, p. 89).
